Da, chiar aşa se numeşte acest desert :)) L-am descoperit într-o duminică, când am decis să ne ducem la Podul lui Dumnezeu din Ponoarele.
La 300 de metri de cel mai mare pod natural al ţării (şi al doilea din Europa, are mai exact 30 m lungime, 13 m lăţime, 22 m înălţime şi 9 m grosime) se află Conacu’ Boierului, pensiune şi restaurant.
Mai fusesem la această pensiune acum 1 an şi mi-a plăcut Desertul Boierului. De data aceasta, am ales să începem cu Platoul Boierului:
Mămăligă la cuptor, brânză prăjită, cârnaţi de porc, castraveţi muraţi, salată de vinete, fasole bătută, kaizer şi ceapă roşie. Mi-au plăcut mămăliga şi brânza… delicioase!!! Nu am apreciat, însă, prezența kaizerului, îmi doream cu ardoare o şuncă de casă afumată. Salata de vinete a fost prea nesărată pentru gustul meu.
Totuşi, eu revenisem la această pensiune pentru Desertului Boierului. Din păcate pentru mine, schimbaseră desertul. În loc de negresa cu îngheţată de vanilie de anul trecut, a trebuit să mă mulţumesc cu această felie de tort:
Bună şi asta, dar eu venisem pentru altceva…. 🙁
Desertul Boierului, de data aceasta, a constat dintr-o felie de tort cu compoziţie de negresă (din câte mi-am dat eu seama), cu cremă de zahăr ars sau cremă de caramel. Arăta şi avea consistența unei budinci, dar totuşi înclin spre crema de zahăr ars. Deasupra, stătea rasă rudimentar nişte ciocolată.
Prăjitura a fost bună. Crema de zahăr însiropase perfect blatul de cacao. Concluzia este că aș reveni și pentru acest desert.
Trebuie să menționez şi că această pensiune-restaurant este singurul loc de acest gen din zonă. Practic, dacă vrei să mănânci ceva sau să rămâi peste noapte, Conacu’ Boierului este unica opţiune. Din câte ştiu eu.
Pingback:Cei mai buni papanași! • AVIDA