Cel mai recent restaurant cu specific grecesc din Craiova, Taverna to Petrino, a fost alegerea pentru prânzul de vineri. Așa ne rasfățăm noi, colegii de muncă, după o săptămână agitată. Așa încerc să motivez mereu când se lasă mai greu de convins să mergem într-un local nou. Plus că așa am și ocazia să gust din mai multe preparate 🙂
Când am ales să „inspectez” acest restaurant, trecuse abia o lună de când se deschisese. Am prins o vreme frumoasă și am ales să stăm pe terasă. Când am ajuns noi, în jurul orei 13:00, mai erau 2 mese ocupate. Cât am așteptat să ni se ia comanda au mai venit oameni, care au ales să stea în restaurant.
Cu greu ne-am decis ce să mâncăm. Ne-ar fi ajutat mult dacă preparatele din meniu ar fi fost avut și poze. Până la urmă, eu am ales coaste de porc cu sos tzatziki, rondele de cartofi prăjiți și o pită grecească. Asta a fost una din zilele în care tânjeam după o halcă de carne suculentă. Din păcate, nu a fost o alegere inspirată. Carnea a fost prea grasă pentru gustul meu și cred că a fost preparată la foc prea rapid și nu a avut timp să se gătească suficient, deoarece erau firicele de grăsime nepătrunse.
Raluca și Petruța au fost setate pe healthy food, așa că și-au comandat salate. Nu mai rețin exact ce salate, dar știu sigur că nu le-au plăcut. Nu aveau dressing, nici sare și piper.
Noroc că am fost inspirați să comandăm dovlecei și vinete pane. De departe cele mai bune pe care le-am mâncat. A fost bătaie pe ele. Felii subțiri de vinete, perfect pătrunse, crusta crocantă, sosul tzatziki și pita grecească. Simplu și demențial de gustos.
Mircea, înrăit pescar sub acoperire, și-a comandat sardine în stil grecesc. De apreciat sinceritatea chelnerului când a întrebat dacă sunt proaspete. I-a spus ca sunt aduse din Grecia, dar sunt aduse congelate. Delicioase sardine! Apreciam cu toți dacă erau mai multe în farfurie (cred că au fost maxim 6 jumătăți). Au fost făcute pe grătar, cu ulei
de măsline și sare. Puțin crocante și cu urme de grătar…. îmi aduc și acum perfect aminte gustul și încep să salivez.
După 2 ore de stat pe terasă vremea s-a schimbat și ne-am mutat în interior. Mai aveam de terminat berea și de mâncat desertul. Ne-au surprins plăcut când ne-au spus că îl primim din partea casei. Am avut de ales dintre panna cotta și cremșnit. Eu am fost rebelă și am ales prăjitura casei. Și bine am făcut! De mult nu mai fusesem așa mândră de o alegere culinară. Mi-a fost servită o felie de tort cu morcov și nucă și cremă de branză. A fost yummy! Erau felii de blat cu morcov și nucă, unite de crema de brânză frecată cu zahăr. Arăta ca un mini naked cake. Cu greu am reusit să o mănânc doar eu. Dar oricum, cum eu am instaurat regulile de „food sharing”, a trebuit să o împart.
Cremșnit-ul mi-a dat impresia că e Napoleon, prăjitura aia ambalată. Și e de bine comparația asta, pentru ca a fost un cremsnit foarte bun. Crema aromată și toate straturile de foițe înmuiate perfect. Mereu m-am ferit să mănânc cremsnit făcut în casă tocmai pentru că foile nu luau din gustul cremei și erau tari, deși prăjitura era pregătită cu o zi înainte.
Panna cotta a avut gust de zeama în care se fiersese orezul. Si se adăugase gelatina la final. Am gustat doar o linguriță și asta a fost senzatia pe care mi-a lăsat-o așa că nu pot comenta foarte mult acest desert.
Ca preturi, Taverna to Petrino se situează undeva la nivelul mediu-scump, în raport cu restaurantele din Craiova. Porțiile sunt mari, personalul este atent și pregătit să îti raspundă la toate întrebările referitoare la meniu. Au început să facă și seri cu muzică grecească live și spart de farfurii. Dar asta va fi povestit într-un alt articol.
P.S. – Da, am uitat sa fac poze fix la ce mi-a plăcut cel mai mult, sardinele şi prăjitura cu morcov….
