Minerva – între clădire patrimoniu și cofetarie

Voiam să ajung la Cofetăria Minerva de ceva timp. Auzisem câteva păreri, dar Avida a zis că trebuie să tragă propriile concluzii.

Clădirea este una spectaculoasă, construită în anul 1903. Renovată acum câțiva ani, a avut mai mulți administratori care au încercat să facă din Minerva sală de evenimente, restaurant și acum cofetărie. Totuși, cred că în acest moment sunt doi administratori, unul care se ocupă de restaurant și grădina de vară, iar altul care deține cofetăria.

De cum intri, încăperea îți taie respirația. Te deconectezi total de agitația orașului, ai impresia că ai pășit în palatul sultanului. Eu m-am simțit prost pentru că nu am venit îmbrăcată mai elegant, eram într-o banală pereche de blugi.

Drumul de la intrare și până la vitrina cu prăjituri este destul de lung, dar îl parcurgi fără să simți, pe ritmuri lente de muzică pariziană. Prăjiturile sunt expuse cu totul spectaculos, cu denumiri care mai de care mai atractive. Fata care ne-a servit a fost amabilă și ne-a răspuns la toate întrebările legate de compoziția diverselor prăjituri. Chiar au o gamă mare de produse, peste 15. Am comandat trei delicii. Unul pentru mine și două pentru prietenele mele, pentru că la cofetărie nu te duci niciodată singur. Când zic am comandat mă refer la faptul că fiecare și-a comandat ce și-a dorit, încă nu am ajuns la nivelul în care să comand eu pentru alții :))

O Costa Rica…Moka

Eu am ales Moka – o prăjitură care trebuia să fie cel puțin la fel de bună pe cum arăta. Din păcate, a fost o felie de ruladă uscată, trecută prin nuci/alune caramelizate, cu un moț de margarină. Crema se voia de ness/cafea, dar zici că era o margarină amestecată cu ceva aromă de ness. A costat 8 lei.

Raluca a comandat o Costa Rica – era mai mult un mousse de ciocolată amăruie, care avea aceeași bază din Moka. Un blat uscat, neinsiropat, peste care era așternută o cremă, totul îmbracat în ciocolată. Și gelatină… era ciudat modul în care ramânea pe lingură. Parcă era un slime, un slime pentru care am plătit 12 lei.

Lelia s-a decis la un cheesecake cu zmeură – blaturi dreptunghiulare roșii, ceva crema de zmeură și deasupra un jeleu. A fost ceva mai însiropată decât ce comandasem noi și puțin mai gustoasă. Prețul a fost de 8 lei.

Păcat de farfuriile în care ne-au servit prăjiturile. Dacă mai iau în calcul și paharul de apă murdar pe care l-am primit și faptul că timp de 30 de minute nu a intrat nimeni în cofetărie.

Poate ar trebui să se limiteze la mai puține feluri de prăjituri, să aibă grijă și de gust, nu doar de aspect. Totuși, pe facebook-ul au 5 stele din peste 30 de aprecieri. Ce-i drept, marea majoritate laudă Sala Maura.

În concluzie, nu recomand Cofetăria Minerva decât dacă vrei să te plimbi până la vitrina de prăjituri și să te deconectezi pentru 5 minute.

CategoriesFără categorie
  1. Pingback:Cel mai bun desert din Salzburg • AVIDA

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *