Big Ben este unul din restaurantele craiovene în care se mănâncă foarte bine. Am câteva preparate de care papilele mele sunt pur şi simplu îndrăgostite, forever.
Mereu încerc să comand altceva din meniu, pentru a-i prinde pe picior greşit. Până acum mi-a ieșit o singură dată, când am ales humusul cu vită şi sos de rodii. Mai încercasem ceva asemănător la un local libanez în Craiova, dar nu mă impresionase foarte tare. Plus că reţeta era alta.
Întreg preparatul era compus dintr-un bol cu humus, care avea în mijloc 4-5 bucăţi de vită în sos de rodii. Acompaniat de salată tabouleh şi focaccia cu oregano.
Când am gustat prima oară, mi-am dorit să merg în bucătărie să îmi exprim nemulţumirea şi să întreb bucătarul de ce a ales să folosească acea combinaţie de gusturi. Sosul de rodii acrișor, salata tabouleh acră şi ea. Practic, nu am putut să combin humusul cu salata pentru că mi s-a strepezit gura instant.
Ok, stiu că rodia este acrişoară, că în salata tabouleh se pune zeamă de lămâie, dar mi s-a părut o greşeală amatorească să nu pui ceva care să stingă acreala din cele două preparate, care ar fi trebuit să se completeze, că de aia erau puse pe acelaşi platou. Humusul nu a avut chiar consistenţa dorită de mine şi mai putea să fie puţin condimentat.
A doua zi le-am povestit colegilor de muncă dezamăgirea culinară avută cu o seară în urmă şi o colegă mi-a susţinut întru totul părerea. Acelaşi sentiment l-a avut şi ea când îl gustase cu câteva săptămâni în urmă.
Vreau să cred că a fost o seară aglomerată în bucătărie şi a fost un preparat făcut pe grabă, fără să se mai guste din el, înainte de a-l trimite la masă. Dar nu cred că aş vrea să îl mai comand doar pentru a testa această teorie.