Deschis de câteva luni, restaurantul Goliath a făcut ceva furori pe internet. Reclame sponsorizate pe Facebook, câteva interviuri cu bucătarul chef pe site-urile locale. Mie mi-au atras atenţia pozele de pe Facebook, așa că am ales să îi vizitez pe 30 decembrie.
Memoria vizuală mi-a fost pe post de GPS și am ajuns destul de repede la Casa David. Pentru că da, consider că acest restaurant este o subdiviziune a hotelului Casă David. Trag această concluzie și după poziţionarea lui.
Deși m-am gândit că ar putea să fie destul de aglomerat ţinând cont de dată, am avut noroc să găsim tot restaurantul gol. Era în jurul orei 18.00.
La intrare am fost întâmpinați de un băiat care ne-a condus la etaj, unde ne-am ales o masă lângă şemineu. La o masă alăturată era un cuplu care făcea probabil parte din conducerea restaurantului. Am dedus asta când, după ce își primise comanda, băiatul a sunat bucătăreasa şi i-a sugerat să pună mai puțini cartofi la burger.
Am primit meniul și am fost lăsăți să ne decidem ce voiam să comandăm. Am fost plăcut surprinsă să observ un meniu cu puţine preparate. Câte 3-4 la fiecare categorie: pui, peşte, porc, vită, paste. Mereu am susţinut că, decât să ai un meniu ca o Biblie și să livrezi mâncare proastă, mai bine puține preparate pe care să le scoți impecabil din bucătărie. Big like!
Răsfăţul culinar
Eu am comandat peşte în crustă, cu piure de cartofi, broccoli, sos de usturoi și un sos pesto reinterpretat… cred. Deși am întrebat chelnerul dacă peștele e făcut la cuptor și m-a asigurat că da, încă mai cred că am primit un peste prăjit (de fel, nu mănânc peşte prăjit pentru că absoarbe foarte mult ulei), analizând după textură și forma de prezentare. Nu cred că poţi scoate un file de peste crocant și spiralat gătindu-l la cuptor. Rog marii bucătari să mă contrazică 🙂
În orice caz, a fost bun! Trecând peste suspiciunea de peşte prăjit și că am mai adăugat eu sare şi piper, mi-a plăcut. A fost printre puţinele preparate cu peşte pe care l-aș recomanda. Peștele era crispy, în piure se simțea broccoli al dente, sosul de usturoi, dacă era puţin mai mult, ar fi asigurat preparatul perfect.
Iubitul meu a ales previzibil: burger de vită. A primit 2 mini burgeri negri, cu semințe de susan alb, cașcaval afumat, salată, roșii şi sos. Lângă nelipsitii cartofi, cu sos de usturoi și salată Coleslaw: varză, morcovi, măr și maioneză. Nu iubesc această salată, dar mi-a plăcut că a fost altceva.
Evident că am gustat și din mini burger. Gustos, cașcavalul afumat ajuta mult, chifteaua de vită bună (poate puțin cam prea gătită, era nițel negricioasă), cartofii crocanți la exterior. Un deliciu. Bine, a se consemna că eram și rupți de foame :)))
Cât am așteptat mâncarea, am avut timp să analizez încăperea. Mă gândeam că ar fi fost drăguţ să fie şi șemineul aprins, moment în care hocus pocus…. A apărut un băiat care a aprins șemineul :)))
Mi-au plăcut copăcelul uscat din interior, calul şi călărețul din armuri, faptul că am găsit și garderobă. Mobilierul e din lemn masiv, nu tocmai confortabil, dar arată bine. Plus cele două geamuri rotunde care dădeau spre stradă. Au și o terasă unde poți ieși la fumat. Legat de design, nu mi-a plăcut aglomerația de culori, diferite texturi de lemn, tapet cu scris, parchet cu scris, dar din poveșți total diferite, plus un cablu de iluminat care atârnă deasupra șemineului, fără dulie și bec. Recunosc, din poze designul restaurantul mi-a plăcut mai mult. Felicitări fotografului!
Am inspectat și baia. Tapet cu boabe de cafea, o chiuvetă interesantă, dar păcat de cutiuță de lemn pictată pentru serverele…. era fără șerveţele.
Când noi am primit mâncarea au început să mai vină oameni. O masă de 4 persoane și una de 10. Pentru un peste, 2 mini burgeri, o cola, un ceai negru cu lapte și o apă plată de 750 ml, am plătit 118 lei.
Personalul a fost amabil şi foarte serviabil, chiar bine instruit. Mâncarea a fost bună, am mâncat tot și nu am pupat pisica-n bot. Prețurile, medii spre mari.
Mai revenim, mai am de inspectat parterul și de gustat și alte preparate. Iar pentru cunoscători, chef bucătar este Cristian Dumitru.
Pingback:Desfrâu culinar la Ruse • AVIDA