Cina la Sky Garden London

 

 

A doua zi în Londra am început-o cu o cafea şi un muffin la Costa. O cafenea micuţă din faţa blocului.

Faţă de cafenelele din Romania, aici am găsit o vitrină plină cu sandviş-uri şi tot felul de preparate ,,ready to go,,. O vitrină cu prăjituri, băuturi şi cafele. La fiecare produs erau afişate două preţuri, dacă le consumai acolo sau dacă le luai la pachet. Plăteai cam cu 0,5 lire în plus dacă alegeai să rămâi în cafenea. A fost destul de dificil să mă pot decide la un desert, aveau mussines+uri, gogosi, felii de tort, brownies, tarte, croissante. Am ales un muffin cu sos de caramel sărat şi un espresso italiano, pe care am plătit 8 lire. Am văzut apoi Costa prin toate zonele Londre şi erau în permanenţă aglomerate.

Din cafenea, am ieşit exact în staţia de autobuz, care ne-a dus până la tren. Câteva staţii mai târziu am coborât la Palatul Buckingham, de unde am ales să mergem pe jos până la Big Ben (care din păcate era în renovare). Am prins şi un protest, care se întindea pe câteva străzi. O mulţime de adolescenţi cu pancarte cereau stoparea extracţiilor şi a exploatării solului. După câteva poze la London Eye şi o relaxantă plimbare pe lângă Tamisa, am făcut o pauză la Pret a Manger. Un local cu mâncare şi băuturi ,,ready to go,,. Am ales să ne încălzim, şi pe noi şi sandviş-urile şi am mâncat în local. Wrap-ul  la 5 lire, picant, cu spanac şi brânză a fost delicios.

Pauza de încălzire a durat maxim 10 minute, după care am continuat plimbarea.

Seara la ora 20.00 am avut programare la Sky Garden, cea mai înaltă gradină din Londra, aflată la etajul 35. O întreagă experienţă: stăteai la coadă, confirmai rezervarea, îţi puneai lucrurile în taviţe, treceai prin scaner, urcai în lift în grup, doar când ţi se permitea, nu aşa de capul tău. Când s-au deschis uşile să coborâm la etajul 35 parcă eram nişte sardine. 20 de oameni care trebuiau să iasă dintr-un lift în acelaşi pas, fără a depăşi perimetrul, pentru că te intersectai cu cei care trebuiau să coboare.

(foto – google)

Aceeaşi situaţie a fost şi la coborâre. După ce am scăpat de toate rigorile, parcă ajunsesem în rai. Panorama de 360 grade deasupra Londrei este de-a dreptul spectaculoasă. Este de departe cel mai mişto loc în care am ajuns. O grădină imensă, plină de vegetaţie, de unde puteai să priveşti tot oraşul. Ziua vedeai o gramada de nuanţe de verde şi prin geamurile imense, toata arhitectura locului. Seara nu puteai să îţi iei ochii de pe geam….Londra era un stol de licurici.

P.S.- Am urcat de doua ori la Sky Garden. La prânz când ne-am plimbat 2 ore prin grădina, am stat pe băncile de lângă geam şi am băut o cafea. Şi seara, când aveam rezervată o masă pentru a lua cina.

Pe seară se lăsase un frig crunt. Nu am înţeles cum poţi să urci la etajul 35, unde totul era construit din sticlă, în sandale şi rochie. Rochie cu bretele, stil maiou, şi eu cu 2 rânduri de geci pe mine. Englezoaicele astea….

A fost o seară magică. Pe o scenă în mijlocul grădini cânta o trupa live, totul era luminat doar de canele. Acolo aş fi stat o viaţă. Aveam tot ce îmi trebuia: iubitul, paharul de vin, muzică live, Tamisa, Londra în milioane de lumini.

Ce am mâncat la etajul 35

După ce femeie mega sensibilă din mine s-a calmat, am trecut la partea şi mai preferată: mâncarea. Am comanat ca chiorii, niste platouri cu de toate. Ca să putem citii meniul a trebuit să aprindem lanterna de la telefoane. Da ştiu, am stricat puţin peisajul. Am tremurat de frig, am dansat şi am cântat Simply the best, am avut parte de  momentul meu în care nu te interesează că nu ai voce sau că se uită cineva la mine. Vinul îşi făcuse treaba.

Pe două platouri  au venit aranjate într-un plating desăvârşit nişte chorizo, prosciutto, muşchi de vită afumat, castraveţi şi ceapă murată, sos piccalilli şi pâine. Toate luate din supermarket. Pai cum să îmi dai să mănănc aşa ceva, la etajul 35, în Londra, în tot cadrul ăsta de vis? Şi am aşteptat şi o eternitate să vină mâncarea. Trebuie să recunosc totuşi că erau aranjate într-o simetrie perfectă. Cred că au măsurat fiecare felie de mezel să vadă dacă se încadrează pe platou.

Am mâncat de foamne. Şi toată ziua am stat cu gândul că mă rasfăţ la Sky Garden cu  o cină  fancy.Nu faceţi greşeala noastră, rezervaţi o masă la etajul 36 sau 37, poate vă oferă o mâncare caldă, gătită. Sau verificaţi meniul disponibil pe site-ul lor. Da, de parcă nu era suficient că eram într-o gradină la etajul 35, grădina mai avea înca 2 etaje, fiecare cu localul ei.

Am mâncat tot, mai putin sosul piccalilli, era prea acru/sărat/amar pentru gustul meu. Pentru curioşi este un sos tipic londonez ce conţine: capere, castraveţi, oţet, unt, turmenic, muştar,ceapă, piper. Recunosc, nici eu nu ştiam ce conţine iniţial, dar am căutat pe net.

Am comandat şi desert că voiam să stăm cât mai mult la masă. Aveam voie maxim 2 ore, pentru că alţii aşteptau la uşă. Vă daţi seama că am mâncat cu noduri. Acum înteleg de ce aveau in meniu doar platouri cu chestii gata feliate, timpul nu îţi permitea să îţi savurezi mâncarea.

Platoul a avut 6 prăjituri: două tarte cu lâmîie, două cu zmeură şi două cu ciocolată. Toţi am stabilit că cea cu ciocolată a fost cea mai bună. Dar, şi astea cred că erau cumpărate de-a gata.

Pe 2 cockteil-uri, 1 Heineken, 1 pahar de Domaine de L’Amour Rosé, 2 Charcuterie platter şi 1 Dessert platter, am plătit aproximativ 116 lire. A meritat, trecând peste partea culinară, a fost o experienţă pe care am de gând să o repet. Sky Garden mai are încă două etaje de inspectat.

One Comment

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *